Alături de dietă și de tratamentul medicamentos, activitatea fizică este considerată una dintre cele mai importante modalitați de tratament în diabetul zaharat. Din păcate, efortul fizic nu este privit de toți pacienții ca parte esențială a tratamentului diabetului zaharat, doar un număr mic de pacienți respectând programul zilnic de activitate fizică. Efortul fizic controlat reprezintă o modalitate de tratament la îndemână și lipsită de costuri suplimentare.
Enumerăm câteva efecte terapeutice ale efortului fizic controlat:
îmbunătățește controlul glicemic;
vă ajută să vă mențineți greutatea normală;
ameliorează sensibilitatea țesuturilor la insulină, crescând toleranța la glucoză;
scade necesarul de insulină la pacienții cu DZ insulinonecesitant;
la copii stimulează creșterea și dezvoltarea corespunzatoare;
va tonifica inima;
va reduce stările de anxietate.
Efortul fizic trebuie recomandat în limitele permise de starea de sănătate a pacientului. Un efort fizic mediu-intens, de 30-45 de minute/zi, 5 zile pe saptamana (minimum 150 de minute pe saptamana) se asociază cu îmbunătățirea insulinosensibilitații, independent de efectul de scădere a greutății, cu scaderea imediată a valorilor glicemice și menținerea pe termen lung a scăderii ponderale.
Se recomandă, în special, efortul fizic de tip aerobic (mers pe jos, înot, tenis). În prezent, pacienților cu DZ tip 1, fără complicații și având un control glicemic bun, le este permis efortul fizic de orice nivel, incluzând sportul profesionist, cu reducerea dozei de insulină care precede efortul fizic.
Vor fi interzise sporturile extreme, de tipul alpinismului, înotului subacvatic sau alte sporturi ce pun în pericol viața pacientului în cazul unei hipoglicemii. La pacienții cu dizabilități fizice trebuie preferat mersul gradual, iar la cei cu afecțiuni ale coloanei vertebrale lombare, artrite tulburări de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare, alegerea cea mai potrivita este înotul. Pacienții cu DZ tip 2 și valori ale glicemiei apropiate de normal prezinta risc crescut de hipoglicemie daca efectueaza un efort fizic la 1-2 ore dupa administrarea de sulfonilureice.
Trebuie știut că efortul fizic are și riscuri, cel mai mare fiind hipoglicemia, în special la pacienții tratați cu insulină sau sulfonilureice. Pentru pacienții tratați cu insulină se recomandă testarea glicemiei înainte și dupa efort. La acești pacienți dozele de insulină vor fi atent monitorizate de catre medicul diabetolog.
Pacientul poate recunoaște o hipoglicemie după unul sau mai multe simptome, de exemplu: transpirații, foame imperioasă, iritabilitate, tahicardie, tremor al extremităților, amorțeli și furnicături la nivelul degetelor și buzelor. Cel mai bun tratament, în acest caz, este sucul de fructe datorită faptului că este lichid, se absoarbe repede si conține glucide, care se absorb rapid. Nu este indicat să folosim ciocolata pentru că având multe grăsimi, glucidele se absorb mai lent. Un alt risc al efortului fizic la pacienții cu diabet zaharat este agravarea leziunilor de la nivelul membrelor inferioare și agravarea simptomelor cardio-vasculare.
 |
| sursa foto:http://farmaciiledona.ro/ |
Enumerăm câteva efecte terapeutice ale efortului fizic controlat:
îmbunătățește controlul glicemic;
vă ajută să vă mențineți greutatea normală;
ameliorează sensibilitatea țesuturilor la insulină, crescând toleranța la glucoză;
scade necesarul de insulină la pacienții cu DZ insulinonecesitant;
la copii stimulează creșterea și dezvoltarea corespunzatoare;
va tonifica inima;
va reduce stările de anxietate.
Efortul fizic trebuie recomandat în limitele permise de starea de sănătate a pacientului. Un efort fizic mediu-intens, de 30-45 de minute/zi, 5 zile pe saptamana (minimum 150 de minute pe saptamana) se asociază cu îmbunătățirea insulinosensibilitații, independent de efectul de scădere a greutății, cu scaderea imediată a valorilor glicemice și menținerea pe termen lung a scăderii ponderale.
Se recomandă, în special, efortul fizic de tip aerobic (mers pe jos, înot, tenis). În prezent, pacienților cu DZ tip 1, fără complicații și având un control glicemic bun, le este permis efortul fizic de orice nivel, incluzând sportul profesionist, cu reducerea dozei de insulină care precede efortul fizic.
Vor fi interzise sporturile extreme, de tipul alpinismului, înotului subacvatic sau alte sporturi ce pun în pericol viața pacientului în cazul unei hipoglicemii. La pacienții cu dizabilități fizice trebuie preferat mersul gradual, iar la cei cu afecțiuni ale coloanei vertebrale lombare, artrite tulburări de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare, alegerea cea mai potrivita este înotul. Pacienții cu DZ tip 2 și valori ale glicemiei apropiate de normal prezinta risc crescut de hipoglicemie daca efectueaza un efort fizic la 1-2 ore dupa administrarea de sulfonilureice.
Trebuie știut că efortul fizic are și riscuri, cel mai mare fiind hipoglicemia, în special la pacienții tratați cu insulină sau sulfonilureice. Pentru pacienții tratați cu insulină se recomandă testarea glicemiei înainte și dupa efort. La acești pacienți dozele de insulină vor fi atent monitorizate de catre medicul diabetolog.
Pacientul poate recunoaște o hipoglicemie după unul sau mai multe simptome, de exemplu: transpirații, foame imperioasă, iritabilitate, tahicardie, tremor al extremităților, amorțeli și furnicături la nivelul degetelor și buzelor. Cel mai bun tratament, în acest caz, este sucul de fructe datorită faptului că este lichid, se absoarbe repede si conține glucide, care se absorb rapid. Nu este indicat să folosim ciocolata pentru că având multe grăsimi, glucidele se absorb mai lent. Un alt risc al efortului fizic la pacienții cu diabet zaharat este agravarea leziunilor de la nivelul membrelor inferioare și agravarea simptomelor cardio-vasculare.
Sursa: http://farmaciiledona.ro/dona-info/efortul-fizic-la-pacientii-cu-diabet-zaharat-I196#sthash.2tA8BOrR.dpuf
